APENDICECTOMIA LAPAROSCOPICĂ

CHIRURGIA LAPAROSCOPICA IN BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN (BRGE)

COLECISTECTOMIA LAPAROSCOPICĂ

REZECŢIA LAPAROSCOPICĂ DE COLON

CURA LAPAROSCOPICĂ A HERNIEI INGHINALE

CURA LAPAROSCOPICĂ A EVENTRAŢIEI SI HERNIILOR VENTRALE (OMBILICALE SI EPIGASTRICE)

SPLENECTOMIA LAPAROSCOPICĂ

APENDICECTOMIA LAPAROSCOPICĂ

Ce este apendicele?
Apendicele este un organ cavitar de 5-8cm lungime cu un diametru de 5-7mm situat la inceputul intestinului gros care are un rol minor în imunitatea organismului. Funcţia sa nu este esenţială. Persoanele care au suferit o apendicectomie nu au un risc crescut de infecţie. Alte organe ale corpului preiau această funcţie odată ce apendicele a fost scos.

Ce este apendicectomia laparoscopică?
Apendicita este una din cele mai frecvente probleme chirurgicale. Una din 2000 de persoane suferă o operaţie de apendicectomie în decursul vieţii. Apendicectomia este operaţie de îndepărtare a apendicelui infectat. În mod tradiţional, apendicele este scos printr-o incizie efectuată la nivelul peretelui abdominal inferior drept. În majoritatea apendicectomiilor laparoscopice, chirurgii operează prin 3 incizii mici (fiecare de la 0,6 până la 1,2 cm) în timp ce urmăresc o imagine mărită a organelor interne ale pacientului pe un monitor TV.

Avantajele apendicectomiei laparoscopice comparativ cu cea clasică:

Sunteţi un candidat pentru apendicectomia laparoscopică?  
Deşi apendicectomia laparoscopică are multe beneficii, ea poate să fie potrivită doar pentru o parte din pacienţi. Apendicectomia laparoscopică este mai greu de efectuat dacă există o infecţie avansată sau dacă apendicele este perforat. O apendicectomie tradiţională, deschisă, care utilizează o incizie mai largă, poate fi necesară pentru extragerea în siguranţă a apendicelui infectat la aceşti pacienţi.

Care sunt pacienţii care beneficiază în mod special de apendicectomia laparoscopică:

Cum este efectuată apendicectomia laparoscopică?
O canula de trocar(un tub îngust) se introduce în abdomenul destins de bioxidul de carbon insuflat(spaţiul de lucru). Laparoscopul,tubul metalic prevăzut cu lentile şi fibră optică care luminează şi transmite imaginea la o minicameră video, se introduce prin canulă în abdomen. Imaginea intraoperatorie de la camera video se transmite unui monitor TV pe care operatorii urmărecs intervenţia.Se mai introduc 2 canule de trocar prin care se introduc instrumentele necesare operaţiei. Un tub de dren poate fi plasat în timpul procedurii. Acesta va fi scos înainte ca dumneavoastră să părăsiţi spitalul.

Ce se întâmplă dacă operaţia nu poate fi efectuată sau finalizată prin metoda laparoscopică?
La un mic număr de pacienţi metoda laparoscopică nu este fezabilă datorită imposibilităţii de a vizualiza sau manipula organele în mod eficient. Atunci când chirurgul consideră că este mai sigur să convertească o procedură laparoscopică într-una deschisă, nu este vorba despre o complicaţie, ci mai degrabă de o judecată chirurgicală corectă. Factori ce pot creşte posibilitatea alegerii sau convertirea la procedura “deschisa” pot include: infecţia severă şi/sau abces, perforaţia,operaţii preexistente datorită aderenţelor, obezitatea, sângerarea.

La ce ar trebui să mă aştept după operaţie?
Deşi majoritatea oamenilor se simt mai bine în câteva zile, trebuie să ţineţi cont de faptul că organismul dumneavoastră are nevoie de timp pentru a se vindeca:

Ce complicaţii pot apărea?
Ca în cazul oricărei operaţii există riscurl apariţiei complicaţiilor: sângerare, infecţie, lezarea unui organ învecinat, deschiderea bontului apendicular şi exteriorizarea de conţinut intestinal, migrarea unui cheg de sânge la nivelul plămânilor, etc.

Când să vă sunaţi medicul?

CHIRURGIA LAPAROSCOPICA IN BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN (BRGE)

“Arsura retrosternală” (în spatele sternului) accentuată după mese, persistentă, zilnică, mai frecventă noaptea, şi regurgitările acide, caracterizează boala de reflux gastro-esofagian (BRGE).

Ce este BRGE?
In aceasta boală, apare fenomenul de refulare a conţinutului gastric acid, din stomac în esofag. Arsura este descrisă ca o senzaţie neplacută, situată în “capul pieptului” şi în spatele sternului. Are cea mai mare intensitate după mese, noaptea te poate trezi din somn şi este mai accentuată după ingestia de condimente, dulciuri,cafea, băuturi alcoolice şi carbogazoase. Alte simptome semnalate sunt regurgitările acide, eructaţiile (rîgâieli), voma, dificultatea la înghiţire, tusea seacă.

Care este cauza BRGE?
Când mâncăm, alimentele ajung în stomac printr-un tub numit esofag. La capătul de jos al esofagului, la limita cu stomacul, este un mic inel muscular numit sfincter esofagian inferior (SEI). Acesta acţioneaza ca o valvă cu un singur sens, permiţând alimentelor să treacă în stomac. In mod normal, SEI se închide imediat după ce înghiţim, pentru a nu permite sucurilor digestive acide din stomac, să treacă în esofag şi să-l irite (arsură chimică). BRGE apare când SEI este ineficient, ramânând deschis, ceea ce permite acidului gastric prezent în cantitate mare după mese, să treacă în esofag, uneori însoţit de alimente, provocând arsuri şi în final afectând esofagul cu apariţia unor leziuni inflamatorii (de grade şi gravitate progresive ) ce caracterizează esofagita de reflux.SEI face parte dintr-un complex anatomo-funcţional complex, bariera antireflux. Uneori sucul gastic acid refluează până în cavitatea bucală în poziţia culcat, pacientul fiind obligat să doarmă cu capul ridicat. Există şi boală de reflux nonerozivă, pacientul are aceleaşi acuze ca mai sus, dar nu are esofagită.

Ce favorizeaza BRGE?
Unele persoane au din naştere un SEI insuficient, boala apărând în copilărie sau la tinereţe. La alţii, mâncarurile grase şi condimentate, unele medicamente, obezitatea, hainele strâmte, fumatul, consumul de băuturi alcoolice, eforturile fizice mari sau modificările de poziţie  ale corpului (culcat imediat după masă), pot determina SEI să se relaxeze şi astfel apare refluxul sau trecerea accidentaă a acidului gastric în esofag.

Hernie hiatală (HH) este prezentă la peste 80 % dintre pacienţii care suferă de BRGE şi este o anomalie anatomică: partea superioară a stomacului este deplasată în torace, ceea ce determină şi alterarea SEI.

Cum se tratează BRGE?
BRGE se tratează în trei etape progresive.

Din păcate, la peste două treimi dintre pacienţi, simptomele reapar după întreruperea tratamentului medicamentos.

Operaţiile antireflux se practică în BRGE şi HH cu rezultate bune de peste 50 de ani prin chirurgia clasică, deschisă, cea mai cunoscută fiind operaţia Nissen (din 1955).
In 1991, B. Dallemagne, chirurg belgian, a adaptat op. Nissen clasică la chirurgia laparoscopică (tehnică miniminvazivă), care evită necesitatea unei incizii (tăieturi) abdominale mari, ceea ce a determinat  o creştere substanţială a pacienţilor care au acceptat operaţia.
In 1995 am efectuat un stagiu  de 15 zile în Secţia de chirurgie a “Spitalului St. Joseph”  Liège, sub îndrumarea lui B. Dallemagne.

Când e indicată operaţia ?

Tratamentul medicamentos un e recomandat “ pe viaţă ”, având în vedere costurile şi efectele negative posibile la distanţă.

Cum se realizează operaţia laparoscopică antireflux ?
Operaţia laparoscopică antireflux cea mai eficientă este fundoplicatura totală Nissen. Operaţia implică strîmtarea orificiului prin care esofagul trece din torace în abdomen, calibrarea hiatusului esofagian, secţionarea vaselor gastrice scurte şi crearea unei “valve” între esofag şi stomac, prin infăşurarea porţiunii superioare a stomacului în jurul porţiunii terminale a esofagului.
Se pot practica şi fundoplicaturi parţiale, valvă de 180-270 grade, posterioară, operaţia Toupet, sau mai rar  anterioară, operaţia Dor.
In operaţia laparoscopică, abdomenul este destins prin insuflare de bioxid de carbon, ce realizează “spaţiul de lucru”. Chirurgul efectueaza 5 mici incizii (de 0,7-1,2 cm) prin care introduce în abdomen tuburi metalice sau din plastic (trocare). Prin trocare se introduc laparoscopul şi instrumentele chirurgicale.
Laparoscopul este un tub metalic ce conţine un sistem de lentile pentru transmiterea imaginii respectiv fibre de sticlă pentru transmiterea luminii. Este conectat la o mică camera video şi la o sursă de lumină (bec de xenon), permiţând chirurgului şi echipei operatorii să vadă pe un ecran de televizor o imagine marită a organelor interne ale pacientului. Operaţia durează de obicei 1,5 - 3ore.
Care sunt rezultatele după operaţia laparoscopica antireflux?
Studiile au arătat că la 80-90 % dintre pacienţi, simptomele dispar după operaţie, iar la ceilalţi se obţine o ameliorare semnificativă.
Avantajele tehnicii laparoscopice:

Care sunt riscurile operaţiei laparoscopice antireflux?
Deşi operaţia este considerată sigură, unele complicaţii pot apare, ca în cazul oricărei intervenţii chirurgicale.
Incidente în timpul operaţiei:

Complicaţii care pot apare după operaţie:

Ce se intâmplă dacă operaţia nu poate fi efectuată prin metoda    laparoscopică?
La un număr mic de pacienţi (1-3%), metoda laparoscopică nu este practicabilă datorită imposibilităţii de a vizualiza sau de a manevra eficace organele. In aceste situaţii, sau în cazul unor complicaţii intraoperatorii, chirurgul converteşte operaţia laparoscopică la cea clasică, deschisă. Decizia de conversie la operaţia deschisa este bazată pe siguranţa pacientului.
Există efecte secundare?
Efecte secundare de lungă durată apar foarte rar.Unii pacienţi pot prezenta temporar dificultăţi la înghiţire (disfagie), imediat după operaţie. Această problemă se rezolvă de regulă în 1-3 luni de la intervenţie. Dacă persistă peste 3 luni, pacienţii vor necesita o procedură simplă de dilatare endoscopică a esofagului  sau, in extremis, reintervenţie. Balonarea postprandială,”gas-bloating” coroborată cu limitarea posibilităţii eliminării gazelor din stomac şi de a vomitaeste un alt incovenient.

Recent, s-a introdus în practica curentă şi fundoplicatura endoscopică,sau endoluminală.
Operaţia recrează valva de la ninelul joncţiunii esogastrice cu un dispozitiv de unică folosinţă, EsophyX2™ (EndoGastric Solution, Wender, WA, SUA). Acesta,cu pacientul în anestezie generală (adormit) se introduce prin gură în esofag şi stomac, ghidat de un endoscop situat în interior. Prin aplicarea unor agrafe de plastic (polipropilen), realizează o valvă de 3-5cm şi 180-280° la nivelul marii curburi, la baza joncţiunii esogastrice, asemănătoare celei din fundolplicatura laparoscopică. Operaţia e mai puţin invazivă ca cea pe cale laparoscopică: durează 50-75min, externarea se face a doua zi, nu avem incizii, în caz de eşec se poate relua sau se recurge la laparoscopie. Preţul dispozitivului este de aprox.3500Euro. Rezultate bune în aprox. 70-80% din cazuri, dar timpul este deocamdată scurt pentru concluzii finale.
Indicaţii: BRGE medie,H.hiatală <2cm,recădere dupa tratamentul medicamentos.
Contraindicaţii: BRGE severă, esofag Barrett, H.hiatală > 2cm, dismotilitate esofagiană , obezitate, operaţie antireflux.

Cum stabilim indicaţia operatorie?
Pentru a determina indicaţia operatorie, sunt necesare următoarele explorări: endoscopia digestivă superioară (în anestezie locală + pe venă, prin gură se introduce un tub flexibil gros de 1cm. până în stomac, endoscopul, care vizualizează direct interiorul organelor) care evaluează gradul esofagitei de reflux şi volumul herniei hiatale când e prezentă, examen radiologic cu substanţă de contrast pentru a evalua refluxul gastro-esofagian. Se mai pot efectua manometria şi determinarea pH-lui esofagian, examinări de care deocamdată nu dispunem. Analizele uzuale, radioscopia pulmonară şi EKG sunt obligatorii. După ce chirurgul trece în revistă împreună cu dumneavoastră potenţialele riscuri şi beneficii ale operaţiei, va trebui sa vă exprimaţi acordul pentru operaţie în scris.
In seara dinaintea operaţiei beţi lichide; dimineaţa nu beţi şi nu mâncaţi.
Dacă luaţi medicamente zilnic, discutaţi aceasta cu medicul.

La ce să vă aşteptaţi în ziua operaţiei?
Veţi fi sub anestezie generală – adormit – în timpul operaţiei.  

După operaţie: durerea va scădea progresiv în intensitate;unii pacienţi vor acuza dureri în umărul drept. Pacientul se  poate plimba, în absenţa unor dureri de intensitate majoră şi a ameţelilor

In primele 14 zile:

 Alimente permise: supe strecurate(nu de roşii)sărate cu crutoane,puding, lapte, iaurt,brânză amestecată cu iaurt sau smântână,gelatine,zarzavat bine fiert,carne fiartă de pui.
Alimente nerecomandate 14zile: peşte,fructe conservate,banane,pepene,ouă tari, vegetale gătite,cartofi piure,paste,orez,cereale. Aceste alimente pot fi consumate după 14 zile.

Alimente nerecomandate 6 săptămâni:

 
Când sunaţi medicul ?

La 30 de zile de la operaţie, controlul clinic şi endoscopic este obligatoriu.

COLECISTECTOMIA LAPAROSCOPICĂ

Colecistectomia: îndepărtarea veziculei biliare (colecist), popular “fiere”, “bilă”, afectată de prezenţa calculilor (“pietre”) sau malformată (septată, popular “strangulată”).
În trecut, operaţia se realiza printr-o incizie (tăietură) la nivelul peretelui abdominal de 10-25 cm, dureroasă, care impunea o spitalizare de 5-7 zile după operaţie şi o perioada de recuperare (până la reluarea activităţii) de 4-6 săptămâni.
Astăzi, în Europa de Vest şi în SUA (aproximativ 700.000 de colecistectomii/an), peste 85% dintre colecistectomii se efectuează laparoscopic = colecistectomie laparoscopică (CL). Este aceeaşi operaţie care se efectuează de peste un secol şi care şi-a dovedit eficacitatea în decursul timpului, dar modalitatea de realizare diferă (s-a realizat pentru prima oară în 1987):

Ce este vezicula biliară (VB)?

Ce provoacă suferinţa veziculei biliare?
În peste 90% din cazuri, suferinţa VB este determinată de prezenţa litiazei, adică a calculilor (“pietre”) în interiorul acesteia.Deocamdată nu se ştiu cu exactitate cauzele apariţiei litiazei biliare.
Calculii provoacă tipic colica biliară (dureri abdominale în zona ficatului+vărsături), de regulă după ingestia de alimente mai greu digerabile;  uneori la cei cu calculi mari (peste 0,5 cm) se suprapune infecţia şi apare colecistita acută (se adaugă frison , febră), urgenţă chirurgicală, mai frecventă la bărbaţi şi la cei peste 65 ani, a cărei operaţie este optimă în primele 4 zile de la debut.
Calculii mici (sub 0,5 cm) pot trece în calea biliară principală şi vor determina apariţia icterului (“gălbenare”) şi/sau a pancreatitei acute biliare,afecţiuni cu gravitate ridicată.
În 5-10% din cazuri, suferinţa VB este determinată de prezenţa unor septuri (“strangulări”) care împiedică evacuarea normală a bilei, vezicula hipotonă(leneşă).

Cum se realizează CL?

Operaţia poate fi efectuată întotdeauna laparoscopic?
NU. Există situaţii când manipularea organelor, vizualizarea, sângerarea, prezenţa de aderenţe după alte operaţii, fac CL riscantă pentru pacient (5-30% din cazurile de colecistită acută). În aceste situaţii se trece la operaţia clasică, deschisă: conversia.

Cum diagnosticăm suferinţa VB?
Cea mai eficientă modalitate de diagnostic este ecografia.Pentru operaţie mai sunt necesare şi alte investigaţii, care se vor efectua în spital: analize de sânge, electrocardiogramă (EKG), radioscopie pulmonară.În unele situaţii particulare mai pot fi necesare necesare:endoscopia digestivă superioară, tomografia computerizată, iar în caz de suspiciune de calculi în calea biliară principală, colangio-RMN (rezonanţă magnetică), colangio-pancreatografie retrogradă, ecoendoscopie.

Pregătire preoperatorie

Ce se întâmplă după operaţie?

• Pentru 2-4 ore, până la trezirea completă, veţi fi dus în salonul de îngrijiri postoperatorii.
• La 6-8 ore postoperator, se poate începe mobilizarea activă progresivă: ridicat din pat în şezut, dat jos la marginea patului, mers la toaletă.
• La 6-8 ore poate începe să bea ceai neîndulcit, apă plată, dacă nu are senzaţie de greaţă sau dacă nu varsă.
• 20% dintre pacienţi pot prezenta dureri importante (abdomen şi sau umăr drpt.).
• 10-15% vor prezenta vărsături;
• In prima zi după operaţie pacientul începe să se plimbe şi va bea min. 1000 ml de lichide (apă plată, ceai îndulcit, supă strecurată sărată) şi să mănânce iaurt, brânză de vaci ( excepţie pacienţii care au contraindicaţie pentru sare datorită altor boli);
• A doua zi, pacientul se va plimba şi va mânca: supă de legume, iaurt (lapte bătut), brânză de vaci, ou fiert moale, pâine prăjită, compot de casă, suc natural de portocale.

Cât durează spitalizarea şi recuperarea?

• Obişnuit, pacienţii vor fi spitalizaţi 24-48 (Bucureşti), 48-72 ore (provincie);
• Reluarea activităţilor curente (plimbare, condus autovehicule, activitate profesională care nu
• implică eforturi fizice mari) la 7-10 zile postoperator;
• Activităţi fizice intense la peste 10 zile (funcţie de confortul pacientului);
• Recuperarea postoperatorie este de 10-18 zile (funcţie de persoană şi profesie).

Când solicităm chirurgul?

• Dacă după externare constatăm:frison, febră (>37,8°),dureri abdominale intense, vărsături,icter (tegumente galbene),scurgeri de sânge sau puroi prin incizii.

Ce complicaţii pot apare?

• După orice operaţie, indiferent de dificultate, pot surveni complicaţii. Complicaţiile sunt mai reduse după CL comparativ cu colecistectomia deschisă.
• Complicaţii locale: sângerare, leziune accidentală a CBP, duoden, etc.;
• La pacienţi taraţi (pulmonari, cardiaci diabetici, renali, etc.), la cei cu aderenţe postoperatorii,la cei cu colecistită acută, pancreatită acută, icter, complicaţiile postoperatorii sunt mai frecvente.

CL printr-o singură incizie („single port”) este o tehnică recentă.Presupune o singură mini incizie de 2-3 cm ascunsă la nivelul ombilicului prin care se introduce un dispozitiv cilindric special. Prin dispozitiv se pot introduce în cavitatea peritoneală laparoscopul şi două instrumente. Avantajele sunt recuperarea şi durerea mai redusă şi efectul cosmetic. La dezavantaje avem tehnica mai dificilă, selecţia atentă a cazurilor, riscul eventraţiei postoperatorii, costul dispozitivului.

Regim alimentar min. 30 de zile după operaţie
Va avea 4-5 mese pe zi, la ore fixe. Va mânca încet şi va mesteca bine.
Alimentele vor fi sărate în absenţa contraindicaţiilor individuale.

ALIMENTE PERMISE:

ALIMENTE NERECOMANDATE:

După 30 de zile de la operaţie regimul vi-l faceţi singuri: măncaţi de toate, alimentele care vă provoacă discomfort digestiv, vor fi evitate.

REZECŢIA LAPAROSCOPICĂ DE COLON

În fiecare an, mai mult de 600 000 de intervenţii chirurgicale sunt efectuate în SUA pentru afecţiuni colorectale.Cele mai frecvente afecţiuni fiind tumorile maligne (cancerul),tumorile benigne şi diverticuloza complicată.Deşi chirurgia nu conduce întotdeauna la vindecarea cancerului,ea este cea mai bună cale pentru a opri sau încetini generalizarea bolii, pentru a preveni unele complicaţii şi a ameliora temporar sau definitiv calitatea vieţii.
Pacienţii ce suferă o operaţie pe colon sau rect se confruntă cu o recuperare îndelungată şi dificilă din cauza faptului că operaţiile clasice „deschise” sunt invazive. În majoritatea cazurilor, chirurgii sunt nevoiţi să facă o incizie lungă. Chirurgia deschisă are ca rezultat o durată medie de spitalizare de cel puţin o săptămâna şi de 6 săptămâni de recuperare.
Ce este colonul?
Colonul sau intestinul gros,este partea inferioară a tractului digestiv. Intestinul este un organ lung tubular ce este format din intestinul subţire, colon şi rect, care este ultima parte a colonului. După ce mâncarea este înghiţită, ea începe să fie digerată în stomac, care apoi se goleşte în intestinul subţire, unde componentele nutriţionale ale alimentelor sunt absorbite. Reziduul rămas tranzitează colonul  către rect şi este eliminat din organism. Colonul şi rectul conţin bacterii, absorb apa şi reţin reziduul până la eliminarea prin anus.
Tumorile, ulceraţiile, polipii colonici impun îndepărtarea segmentului de colon afectat împreună cu leziunea respectivă,operatie denimită colectomie. Diagnosticul acestor afecţiuni necesită colonoscopie şi biopsie pentru a diferenţia natura malignă (canceroasă) sau benignă a acestora. Examenul CT (computer tomograf),pot fi necesare pentru evaluarea extensiei bolii. În timpul intervenţiei chirurgicale, porţiunea de intestin cu leziunea este rezecată (tăiată) în limite de siguranţă, împreună cu ţesuturile înconjurătoare. Ganglionii vor fi biopsiaţi pentru prezenţa celulelor canceroase. Operaţia se termină fie prin anastomoză , când continuitatea intestinului se reface prin suturarea (coaserea) capetelor intestinale rămase,fie capătul de jos se închide iar cel de sus se scoate la piele, colostomia(anus contra naturii). Anastomoza se poate face prin sutură (cusătură) manuală sau de preferat mecanică cu ajutorul unor aparate speciale de agrafat(staplere),din păcate destul de costisitoare. Colostoma poate fi temporară,se desfiinţează la 2-3 săptămâni sau la peste 3 luni,sau definitivă în cazul cancerului rectal jos situat.
Diverticuloza colonică
Diverticuloza este o boală determinată de lipsa îndelungată a fibrelor din alimentaţia zilnică ceea ce determina contracţii puternice la nivelul colonului, cu formarea unor “mici pungi”(“degete de mănuşă” de 0,5cm) ce prolabează la nivelul peretelui colic. Majoritatea pacienţilor cu diverticuloză (până la 50% dintre persoanele peste 70 de ani) nu prezintă nici un simptom, dar uneori, una dintre aceste “pungi” se poate infecta când vorbim de diverticulită şi evolua spre sângerare sau perforaţie,care se complică cu abcesul (pungă de puroi), fistulizarea, adică deschiderea la exterior sau în alt organ învecinat, sau mai grav, peritonită generalizată,purulentă sau fecaloidă. Severitatea simptomelor variază de la durere vagă, în abdomenul inferior stâng, cu diaree, constipaţie sau amândouă până la durere severă, febră,stare septică,peritonită, obstrucţie intestinală. Pentru pacienţii cu simptome uşoare, adăugarea mai multor fibre la dietă, cu fructe, legume şi cereale integrale sau cu unele suplimente alimentare (ex. băuturi cu fibre), poate duce la ameliorarea simptomelor. Pot fi necesare anumite investigaţii, cum ar fi clisma baritată sau colonoscopia, pentru a exclude alte boli mai grave.Simptomele mai severe răspund de regulă la antibiotice, uneori fiind necesară administrarea acestora intravenos, în spital. Pacienţii cu peritonită sau ocluzie necesită operaţie în urgenţă. La ceilalţi, stenoza sau al doilea episod de inflamaţie  impun intervenţia chirurgicală programată. Ca şi în intervenţia pentru cancer, se elimină segmentul de intestin afectat şi uneori este necesară efectuarea unei colostomii(anus contra naturii) temporare.
Operaţia
Pentru operaţia laparoscopică, chirurgul, în loc să facă o incizie mare, introduce 4-5 trocare în abdomen prin miniincizii de 0,6-1,2 cm prin care se introduce în abdomen laparoscopul (tub metalic care luminează şi transmite imaginea prin nişte lentile) ataşat la o minicamera video şi instrumentele chirurgicale. Echipa chirurgicală efectueaza aceeaşi operaţie ca şi în tehnica deschisă, dar fără deschiderea abdomenului. Operaţia se urmăreşte pe un monitor TV, imaginea fiind captată de minicameră. Segmentul de intestin este extras prin lărgirea uneia dintre miniincizii.
Postoperator, după intervenţia laparoscopică, durerea este mai scăzută,normalizarea funcţiilor intestinale şi reluarea activităţilor cotidiene este mai rapidă.
Colostomia
Majoritatea pacienţilor care vor fi supuşi intervenţiilor pe colon sunt îngrijoraţi de necesitatea colostomiei(scoaterea intestinuli în anus contra naturii) şi montării unei “pungi” în care se evacuează materiile fecale. Aceasta este însă necesară numai în anumite cazuri de  cancer colonic, mai frecvent în unele cazuri în urgenţă,pentru tumorilor ocluzive şi este temporară. Când leziunea este situată în porţiunea de jos a rectului, colostomia este definitivă, deoarece după rezecarea rectului nu mai rămâne suficient intestin pentru anasomoză. Colostomiile temporare sunt mai frecvent necesare în cazul intervenţiilor efectuate de urgenţă şi pentru diverticulita complicată, deoarece infecţia intestinului nu permite efectuarea suturilor în siguranţă. După operaţie ar putea apare fistule, adică desfacerea parţială a cusăturii de la nivelul anastomozei. De aceea, în unele cazuri se efectează o colostomie temporară deasupra anastomozei care să protejeze pacientul în  cazul fistulei,adică să prevină trecerea materiilor fecale în abdomen prin cusătura desfăcută.

Care sunt avantajele rezecţiei laparoscopice de colon

Pregătirea pentru operaţie

Ce se întâmplă dacă operaţia nu poate fi efectuată sau finalizată prin metoda laparoscopică?
La un anumit număr de pacienţi operaţia laparoscopică nu poate fi efectuată si se „converteşte” la operaţie clasică, “deschisă”. Factorii de risc:

Decizia de a converti într-o operaţie deschisă este strict bazată pe siguranţa pacientului.

La ce ar trebui să mă aştept după operaţie?  
După operaţie, este important să urmaţi sfaturile medicului. Deşi majoritatea oamenilor se simt mai bine în câteva zile, trebuie să ţineţi cont de faptul că organismul dumneavoastră are nevoie de timp pentru a se vindeca.

Ce complicaţii pot apărea?
În afară de riscurile obişnuite, cum ar fi sângerarea sau infecţia, embolia, pneumonia,etc., o complicaţie gravă specifică în chirurgia intestinului este fistula la nivelul anastomozei (desfacerea cusăturii). Această complicaţie apare la un număr relativ mic de pacienţi şi poate fi de la foarte mică la foarte severă, ameninţând viaţa pacientului. Tratamentul variază de la simpla supraveghere până la necesitatea unei altei intervenţii chirurgicale şi a unei colostomii.

Când să vă sunaţi medicul

CURA LAPAROSCOPICĂ A HERNIEI INGHINALE

Despre hernia dumneavoastră şi cura laparoscopică:
Aproximativ 600 000 de intervenţii curative pentru hernie sunt efectuate anual in Statele Unite. Multe sunt efectuate prin metoda convenţională „deschisă”. Unele intervenţii pentru hernie sunt efectuate folosind un mic telescop cunoscut sub denumirea de laparoscop. În cazul în care chirurgul dumneavoastră v-a recomandat o cură laparoscopică, această broşură vă poate ajuta să înţelegeţi ce este hernia şi tratamentul.

Ce este hernia?

Cum ştiu daca am hernie?  

Ce cauzează hernia?  
Peretele abdominal are zone naturale potenţial slabe. Herniile pot lua naştere în aceste zone sau în altele, datorită presiunii intense pe peretele abdominal, îmbătrânirii, lovirii, unei incizii mai vechi sau a unui defect prezent din naştere. Oricine poate avea o hernie, la orice vârstă. Majoritatea herniilor la copii sunt congenitale. La adulţi, un efort intens în timpul ridicării obiectelor grele, a tusei persistente,  a dificultăţilor la urinat sau defecat pot slăbi sau separa peretele abdominal.

Care sunt avantajele curei laparoscopice?
Cura laparoscopică a herniei este o tehnică de a repara defectele din peretele abdominal (muşchi) folosind incizii mici, telescoape, o plasă(meşă). Această cură are ca avantaje întoarcerea mai rapida la activităţile profesionale şi la activităţile de peste zi cu un nivel al durerii scăzut pentru majoritatea pacienţilor.

Sunteţi un candidat pentru cura laparoscopică a herniei?  
Chirurgul dumneavoastră poate stabili numai după o examinare atentă dacă procedeul laparoscopic este potrivit pentru dumneavoastră. Aceasta procedură poate să nu fie cea mai bună opţiune pentru pacienţii care au suferit intervenţii abdominale anterioare sau care suferă de boli cronice.

Ce pregătiri sunt necesare?  

Există puţine opţiuni disponibile pentru un pacient cu hernie. 

I. Abordarea deschisă se face din exterior printr-o incizie de 7 – 10 cm în zona canalului inghinal sau aria herniei. Incizia va trece prin piele, ţesutul gras subcutanat, şi va permite chirurgului să ajungă la nivelul defectului. Chirurgul poate alege să folosească o bucată de plasă specială pentru a repara defectul sau gaura. Această tehnică este efectuată de obicei sub anestezie locală şi sedare, dar poate fi efectuată şi folosind anestezia rahidiană sau generală.
II. A doua abordare este cura laparoscopică a herniei. În această abordare, un laparoscop (un mic telescop cu o cameră video ataşată) este introdus printr-o canulă (un tubmetalic), In abdomen sau spaţiul preperitoneal, permiţând astfel chirurgului să vizualizeze hernia şi ţesutul înconjurător pe un ecran video.
Alte canule sunt introduse pentru a permite chirurgului să lucreze „în interior”. Două incizii de un 0,6 cm sunt de obicei necesare. Hernia este reparată din spatele peretelui abdominal. O bucată mică de plasă chirurgicală este plasată peste defectul herniar şi fixată cu agrafe metalice mici . Această operaţie este de obicei efectuată sub anestezie generală.

Ce se întâmpla dacă operaţia nu poate fi efectuată sau finalizată cu metoda laparoscopică?
La un mic număr de pacienţi metoda laparoscopică nu poate fi efectuată. Factori ce pot creşte posibilitatea alegerii sau convertirea la procedura “deschisă” pot include obezitate, antecedente de chirurgie abdominală care a provocat apariţia unui ţesut cicatriceal dens, imposibilitatea vizualizării organelor sau probleme legate de sângerare in timpul operaţiei.Decizia de a efectua o intervenţie deschisa este luată de chirurgul dumneavoastră fie înainte de, fie în timpul operaţiei propriu – zise. Atunci când chirurgul considera că este mai sigur să convertească o procedură laparoscopică într-una deschisă, nu este vorba despre o complicaţie, ci mai degrabă de o judecata chirurgicală corectă. Decizia de a converti într-o operaţie deschisă este strict bazată pe siguranţa pacientului.

La ce ar trebui sa mă aştept după operaţie?  

Ce complicaţii pot apărea?  

Când să vă sunaţi medicul  
Sunaţi neapărat chirurgul dumneavoastră dacă sesizaţi una din următoarele:   

CURA LAPAROSCOPICĂ A EVENTRAŢIEI SI HERNIILOR VENTRALE (OMBILICALE SI EPIGASTRICE)

Aproximativ 90 000 de operaţii pentru eventraţie (hernie incizională în termiologia engleză) sunt efectuate în fiecare an în Statele Unite. Multe dintre aceste operaţii sunt efectuate după metoda “deschisă” clasică. Unele dintre operaţii sunt efectuate laparoscopic. Cura laparoscopică a herniei este o tehnică de a repara rupturile sau deschizăturile peretelui abdominal folosind incizii mici, laparoscoape (mici telescoape introduse în abdomen) şi un petic (meşă) pentru a „petici” şi ranforsa peretele abdominal. Poate oferi o întoarcere mai rapidă în câmpul muncii şi la activităţile obişnuite, cu un nivel de durere scăzut pentru pacienţi. Aceiaşi tehnică laparoscopică se foloseşte şi pentru cura herniilor ventrale (HV).

Ce este eventraţia şi HV?
Atunci când se produce o eventraţie, aceasta ia naştere de obicei la nivelul abdomenului pe locul unei cicatrici operatorii, evident după o operaţie anterioară. În această zonă, muşchii abdominali au o rezistenţă scăzută; ca rezultat apare o umflătură sau o ruptură. În acelaşi fel în care camera iese printr-o anvelopă spartă, foiţa interioară a abdomenului (peritoneul) iese prin zona slăbită a peretelui abdominal pentru a forma un sac asemănător unui balon. Acest eveniment permite unei anse intestinale sau altui ţesut intraabdominal să pătrundă în sac. În cazul în care conţinutul abdominal se blochează în sac, acesta este prins ca într-o capcană sau “încarcerat”. Aceasta ar putea conduce către probleme potenţial grave ce ar putea necesita o intervenţie chirurgicală de urgenţă.
HV apar pe linia mediană a abdomenului. Este vorba de hernia epigatrică, de linie albă,sau de hernia ombilicala, cea mai întâlnită. Se produc ca mai sus şi au aceleaşi complcaţii menţionate.

Cum ştiu dacă am eventraţie sau HV?  
O eventraţie sau o HV este recunoscută ca o umflătură sub piele. Ocazional, nu cauzează absolut nici un fel de disconfort, dar puteţi simţi o durere în momentul ridicării obiectelor grele, a tusei, a efortului la urinat, în momentul mişcărilor abdominale şi în momentul statului prelungit în picioare sau în poziţie şezândă. Durerea poate fi ascuţită sau surdă ce se înrăutăţeşte către sfârşitul zilei. Durerea continuă, intensă, roşeaţa locală, senzaţie de greaţă sau vomă asociate cu umflătură sunt semne că hernia poate fi încarcerată sau strangulată. Aceste simptome sunt motive de îngrijorare şi este recomandat a contacta imediat medicul sau chirurgul dumneavoastră.

Ce cauzează eventraţia şi HV?
O incizie în peretele abdominal va fi întotdeauna o zona potenţial slăbită. Eventraţiile se pot dezvolta în aceste locuri din cauza eforturilor mari, îmbătrânirii, lovirii sau ca urmare a unei infecţii în acel loc secundar unei operaţii. Ele pot apărea imediat după operaţie sau la ani după efectuarea operaţiei.
În cazul HV, acestea apar în zone mai slabe ale peretelui abdominal, mai frecvent la nivelul buricului, hernia ombilicală.
Obezitatea, efortul fizic excesiv, constipaţia, dificultatea de a urina, vârsta înaintată, favorizează apariţia eventraţiei şi a HV.

Care sunt avantajele curei laparoscopice?

Sunteţi un candidat pentru cura laparoscopică?
Numai după o examinare completă poate hotărî chirurgul dumneavoastră dacă o cură laparoscopică a eventraţiei sau HV este potrivită pentru dumneavoastră. Procedura se poate să nu fie cea mai bună opţiune pentru pacienţii care au suferit operaţii abdominale extinse, pentru cei cu hernii cu localizări nespecifice sau greu de abordat sau care prezintă bunele boli asociate.

Ce pregătiri sunt necesare?

Cum este efectuată operaţia?

1. Abordarea tradiţională se face cu ajutorul unei incizii în peretele abdominal. Aceasta poate merge printr-o parte sau prin întreaga incizie ce a fost efectuata anterior, piele, strat de grăsime subiacent până în abdomen. Chirurgul poate alege să coasă ţesutul dumneavoastră natural, unindu-l, dar frecvent este necesară  plasarea unei plase sintetice (meşe) în sau pe peretele abdominal pentru o închidere solidă. Această tehnică este cel mai frecvent efectuată cu pacientul aflat în anestezie generală, dar în anumite situaţii poate fi efectuată cu anestezie locală şi sedare sau cu anestezie rahidiană. Chirurgul dumneavoastră vă va ajuta să alegeţi tipul de anestezie care vă este cea mai potrivită.

2. A doua abordare este cura laparoscopică. În aceasta abordare, un laparoscop (un mic telescop cu o camera video ataşata) este introdus printr-o canulă (un tub mic gol) în cavitate abdominală. Laparoscopul şi camera TV îi permit chirurgului să vizualizeze hernia din interior. Alte incizii mici vor fi necesare pentru alte tuburi prin care se introduc instrumentele şi plasa în abdomen. Această mesă, sau plasă, este fixata sub defectul parietal, peste care se aplică ca un petec. Ea este fixată prin sutură sau cu agrafe metalice speciale. Această operaţie este efectuată sub anestezie generală.

Ce se întâmpla dacă operaţia nu poate fi efectuata sau finalizata cu metoda laparoscopică?
La un mic număr de pacienţi metoda laparoscopică nu poate fi efectuată. Factori ce pot creste posibilitatea alegerii sau convertirea la procedura “deschisă” pot include obezitate, antecedente de chirurgie abdominală care a provocat apariţia unui ţesut cicatriceal dens, imposibilitatea vizualizării organelor sau probleme legate de sângerare în timpul operaţiei. Decizia de a efectua o intervenţie deschisă este luata de chirurgul dumneavoastră fie înainte de, fie în timpul operaţiei propriu – zise. Atunci când chirurgul consideră că este mai sigur să convertească o procedură laparoscopică într-una deschisă, nu este vorba despre o complicaţie, ci mai degrabă de o judecată chirurgicală corectă. Decizia de a converti într-o operaţie deschisă este strict bazată pe siguranţa pacientului.

La ce ar trebui să mă aştept după operaţie?

Ce complicaţii pot apărea?

Când să va sunaţi medicul
Sunaţi neapărat chirurgul dumneavoastră dacă prezentaţi una din următoarele:

SPLENECTOMIA LAPAROSCOPICĂ

       Ce este splina?
Splina este un organ plin cu sânge localizat in etajul abdominal superior în partea stângă. Este un organ de depozitare a celulelor roşii sangvine şi conţine multe celule albe specializate denumite „macrofage” (celule ce luptă împotriva bolilor) care participă la filtrarea sângelui. Splina face parte din sistemul imun şi de asemenea elimină din circulaţie elementele sangvine îmbătrânite sau deteriorate. Splina ajută organismul să identifice şi să omoare bacteriile. Splina poate afecta numărul trombocitelor, numărul celulelor roşii şi chiar numărul celulelor albe.  

       Cum ştiu dacă splina mea ar trebui eliminată?  
Există mai multe motive pentru care splina ar trebui scoasă, iar lista următoare, deşi nu atotcuprinzătoare, include motivele cele mai frecvente. Cel mai des întâlni motiv este o boală denumită purpură trombocitopenică (număr scăzut de plachete) idiopatică (de cauză necunoscută), PTI. Plachetele sunt celule sangvine al căror rol constă în coagularea sângelui. Anemia hemolitică (o boală ce constă în distrugerea celulelor roşii) necesită scoaterea splinei pentru a preveni sau a scădea necesarul de transfuzii.  De asemenea, boli ereditare (genetice) ce afectează forma celulelor roşii, boli cunoscute ca sferocitoză, siclemie sau talasemie, pot necesita extragerea splinei. Adesea, pacienţi cu cancer al celulelor ce luptă cu infecţiile, cunoscut sub denumirea de limfom, sau cu anumite tipuri de leucemie, necesită scoaterea splinei. Atunci când splina se măreşte, scoate din circulaţie uneori un număr prea mare de plachete din sânge şi trebuie eliminată. Uneori splina este scoasă pentru a diagnostica şi trata o tumoare. Uneori fluxul sanguin către splină este întrerupt (infarct) sau artera se expansionează în mod anormal (anevrism), iar splina trebuie scoasă.

       Cum sunt descoperite aceste probleme?
O evaluare completă include în mod obişnuit o numărătoare completă a sângelui, o vizualizare directă a celulelor sangvine plasate pe o sticlă subţire denumită “frotiu” şi o examinare a măduvei osoase. Uneori examinarea cu ultrasunete a splinei dumneavoastră, o tomografie computer tomograf (scanare CT), examinare imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) sau scanare nucleară este necesară.

       Care sunt avantajele splenectomiei laparoscopice?
Rezultatele pot varia în funcţie de tipul de procedură şi starea generală a pacientului. Avantajele obişnuite sunt:

       Sunteţi un candidat pentru splenectomia laparoscopică?  
Majoritatea pacienţilor pot suferi o splenectomie laparoscopică. Deşi experienţa chirurgului este cel mai important factor pentru un rezultat favorabil, dimensiunea splinei este factorul care determină decizia scoaterii splinei laparoscopic. Atunci când dimensiunea splinei este extrem de mare, tehnica laparoscopică este dificil de efectuat.

       Ce pregătiri sunt necesare?

       Cum se efectuează splenectomia laparoscopică?
Vă veţi afla sub anestezie generală şi veţi fi complet adormit. Un trocar (tub gol) este introdus în abdomen de către chirurgul dumneavoastră şi abdomenul dumneavoastră va fi umflat cu dioxid de carbon gaz pentru a crea spaţiu pentru operaţie. Un laparoscop (un telescop mic conectat la o cameră video) este introdus prin trocar, oferind chirurgului o vedere mărită a organelor interne ale pacienţilor pe un monitor TV. Câteva canule diferite sunt introduse pentru a permite chirurgului să lucreze înăuntru şi să scoată splina. O căutare a splinelor accesorii (adiţionale) va fi efectuată, întrucât 15% din populaţie are astfel de spline mici în plus. După ce splina este izolată de toate organele cu care vine în contact, este introdusă într-o pungă specială. Punga ce conţine splina este trasă în sus printr-una din găurile mici din abdomen, dar prin cea mai mare dintre acestea. Splina este ruptă în bucăţi mici (morselată) în această pungă specială şi extrasă complet.

       Ce se întâmplă dacă operaţia nu poate fi efectuată sau finalizată prin metoda laparoscopică?
La un anumit număr de pacienţi metoda laparoscopică nu poate fi efectuată. Factori ce pot creşte posibilitatea alegerii sau convertirea la procedura “deschisa” pot include obezitate, antecedente de chirurgie abdominală care a provocat apariţia unui ţesut cicatriceal dens, imposibilitatea vizualizării organelor, probleme legate de sângerare în timpul operaţiei.Decizia de a efectua o intervenţie deschisă este luată de chirurgul dumneavoastră fie înainte de, fie în timpul operaţiei propriu – zise. Atunci când chirurgul consideră că este mai sigur să convertească o procedură laparoscopică într-una deschisă, nu este vorba despre o complicaţie, ci mai degrabă de o judecată chirurgicală corectă. Decizia de a converti într-o operaţie deschisă este strict bazată pe siguranţa pacientului.

       La ce mă pot aştepta după operaţie?
După administraţie vi se vor administra fluide intravenoase în braţ. S-ar putea să aveţi un tub plasat în stomac ce iese prin nas pentru a preveni voma sau sângerarea gastrică, întrucât stomacul se poate umple cu sucuri şi se poate să nu se golească în mod adecvat după operaţie. Nu toţi chirurgii folosesc acest tub. Vi se va administra medicaţie antalgică pentru a uşura disconfortul pe care îl veţi resimţi din cauza inciziilor mici. Va trebui să vă anunţaţi asistenta medicală şi chirurgul în legătură cu necesitatea administrării medicaţiei antalgice, întrucât fiecare are un prag dureros diferit.

       La domiciliu...
În mod obişnuit, odată ce aţi ajuns acasă, puteţi face următoarele lucruri, dar fiecare situaţie diferă şi activităţile de „acasă” trebuie discutate cu medicul dumneavoastră.

       Ce complicaţii pot apărea?
Complicaţiile secundare splenectomiei laparoscopice sunt rare, dar ar trebui să vă consultaţi chirurgul referitor la posibilele complicaţii ce pot apărea în cazul dumneavoastră. Posibilele complicaţii pot include infecţii la locul introducerii trocarului, pneumonia, sângerare internă, infecţie intra abdominală în locul unde se afla splina. Pancreasul se poate inflama, cu apariţia pancreatitei. Probleme ce pot apărea câteva luni sau chiar ani mai târziu sunt herniile în locurile introducerii trocarelor şi infecţii grave în tot organismul.   

       Când să vă sunaţi medicul?
Sunaţi neapărat chirurgul dumneavoastră dacă prezentaţi una din următoarele: